Cum se realizează adaptarea copilului la grădiniță?
Este bine știut faptul că adaptarea la grădiniță constituie o perioadă de tranziție care schimbă radical dinamica familiei, iar de cele mai multe ori, această schimbare a rutinei este solicitantă atât pentru copil, cât și pentru părinți și ceilalți membri implicați.
Nu cred că există o cheie a succesului în materie de acomodare însă experiența mi-a oferit câteva informații prețioase cu privire la facilitarea procesului de adaptare și integrare în colectivitate.
Există câțiva indicatori de care trebuie să ținem cont ca părinți înainte de a lua decizia de a înscrie copilul într-o instituție de învățământ și îi regăsiți într-o postare anterioară cu un search pe pagină.
Atunci când părinții sunt linistiți cu privire la alegerea făcută vor reuși să transmită la nivel emoțional siguranță și încredere copiilor.
În ceea ce privește modalitatea de a ajuta copilul să aibă o tranziție cât mai lină, parintele trebuie să aibă în vedere formarea unei reprezentări mentale reale asupra grădiniței și a ceea ce urmează să se întâmple, întocmirea și stabilirea unui program și a unor rutine în concordanța cu unitatea aleasă și creșterea gradului de autonomie a copilului.
Cel mai ușor se adaptează copiii ai căror părinți sunt corect informați.
Adaptarea nu se face brusc, ducând copilul și lăsându-l la grădiniță fără nicio pregătire mentală, nu se face nici în mod intuitiv. În funcție de specificul unității există posibilitatea să puteti iniția o acomodare blândă, poate vi se oferă posibilitatea să stați cu copilul în interior preț de câteva minute.. În caz contrar îl puteți lăsa pentru început pentru 1-2 ore, mărind pe măsura ce zilele trec timpul astfel încât să nu fie schimbarea atât de pregnantă.
Avantajul însă îl constituie dezvoltarea sistemului nervos care îi permite copilului să înteleagă că nu va fi părăsit.
Se consideră că începând de la 3 ani, copilul are vârsta potrivită pentru a înțelege, a coopera și a se bucura de experiența socializării.
De asemenea, până la 2-3 ani, sistemul imunitar este mai sensibil, copilul fiind predispus spre îmbolnăviri, ceea ce îi afectează starea psihică, poate chiar în perioada primelor săptămâni de adaptare.
Ceea ce vreau să subliniez este că indiferent de vârsta copilului, bucuria de a merge la grădiniță va fi precedată de disperarea despărțirii de mama. Până să ajungă să le fie dragă experiența integrării în colectivitate, de cele mai multe ori, este o ruptură dureroasă. Și aici revenim la stilurile de atașament și este foarte important să identificăm stilul nostru de atașament și al copilului și să dezvoltam un stil de atașament securizant.
Orice început și orice confruntare cu necunoscutul presupun o teamă și o stare de neliniște. Abia pe masură ce copilul se familiarizează tot mai mult cu sala de grupa, cu educatoarea, cu colegii, cu programul, el va trăi emoții pozitive.
Așadar, este firesc ca la începutul perioadei de acomodare, copilul să sufere.
Dacă părinții suferă la rândul lor, îi vor transmite copilului stări negative. Este important ca cel mic să simtă siguranță și fermitate în glasul și atitudinea părinților, combinate cu blândețe și empatie.
Grădinița este o experiență unică! Haideți să o transformăm într-o perioadă de care să își amintească cu drag peste ani.. Să le creăm amintiri de neprețuit!
